Doina Moritz: Te aștept, străine!

Când o să vii, anunță-mă străine...
Atunci o să-ntorc în albie râul
Să curgă șoapte line către tine.
Îngenunchiată-n pacoste-aplec grâul

Să-l rog, în bob de aur, să se coacă
Și soarele să vină cu-mprumutul,
O să-l opresc atunci în valea seacă...
Prin tine vreau ca să-mi îngrop trecutul.

Cicoarea-albastră la margine de lan,
O să-ți sărute rebelă talpa grea,
În zile când dorul mângâiat de-alean
Spice-nmănunchiate pune-n calea mea.

Un mac în suflet, un foșnet sângerând,
Izvor de dragoste nemuritoare,
Să-l presez cu drag în filele din gând,
Pe-aripa unui fluture ce moare.

El și-a trăit numai o zi iubirea,
Eu mi-o doresc cu tine-o veșnicie.
Prin site de-argit cern nemurirea,
S-aprind mereu făclii de poezie.

Când ancorezi străine, în portul meu,
S-alungi vapoarele de dor și vise,
Eu te voi primi ca pe un Prometeu,
Ofrandă fii, iubirii interzise!