Floarea Dutulescu Răchițeanca: Mi-ești unic viciu...

Prin mine doruri se ascund,
De dor vorbește universul,
Chiar de pământul e rotund,
Din Carul Mare mi-e alesul.

În vraja nopții te aștept,
Mă pierd cu ochii-n depărtare,
Se năpustesc fiori-n piept,
Visând a ta îmbrățișare.

Îngeri sub aripi mă cuprind,
Mă-ncălzesc razele de lună,
Se scutur stele peste grind,
Și-mi spune lacul: Noapte bună!

Prin noapte, lacrimi s-au topit,
Își strigă mut nefericirea,
Doar suferința mi-a zâmbit,
Din galaxii ți-aștept iubirea.

Adoarme salcia la mal,
Din valul blând, ramul se-nfruptă,
Adâncuri cu luciri de-opal,
Suspine-amare îmi ascultă.

Prin plete vânturi unduiesc,
Culeg în palme praf de stele,
Cât infinitul te iubesc,
Tu-mi strălucești la fel ca ele.

În unda lacului privesc,
Cu ochii plânși îi ating luciul,
Răspunsul tău îl adâncesc,
Eu te iubesc, mi-ești unic viciu!

Împart cu visul noaptea grea,
Brațele-ntind prin întuneric,
Mi te doresc în viața mea,
Mă-mbată cerul tău feeric.