cerul s-a întunecat
de gândul existenţei
de gândul existenţei
invazie de pasări negre
de parcă viața ar fi un film
regizat de Hitchcock
mă simt un punct în infinit
tot ciugulind clipa
zborul este amânat
pentru atunci când voi fi exersat suficient
orașul așteaptă ploi de lumină
descântate în liniște
de-un poet rătăcit pe Caleea Lactee –
prestidigitator al vieții
ce răsucește tristețea pe degete
dezbrăcându-mă de mine
mă ascund
la sânul cuvintelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu