Lhana Roma Nova: Bună dimineața, Univers!

Să tragem salve în onoarea
soldaților universali
care și-au păstrat pudoarea
iar celor diabolici nu le-au căzut vasali,
nu s-au predat limbii vulgare,
stăpânitorilor de iad,
n-au fost învinşi de amintiri fugare
prin care se târăsc cei avansaţi în grad!...

Să tragem salve în onoarea
eroilor reînviaţi
când iarna și-a ascuns candoarea
în lacrima ce-a nins din nori încovoiaţi,
în lacrimi răstignite pe cruci de așteptare
și pironite în lutul din care a fost zidit
întâiul om, Adam, și - ca într-o încleștare -
cu Domnul să se lupte... se pare c-a gândit!

Să tragem salve în onoarea
Luminii învingătoare
ce ochi nu își ridică a-și flutura valoarea,
ci cu preaumilinţă de lacrimi dătătoare
spre Domnul nu îndrăzneşte cu gândul a privi,
și nici a săruta sutana vreunui astru
când dintr-un labirint speranța se ivi...
Oh, bună dimineața! Tu, Univers sihastru...