în lung şi-n lat,
a Carrarei uriaşă carieră
şi începuse, chiar să creadă
că alerga dup-o himeră.
Dar s-a- ntâmplat ceva neaşteptat,
când, obosit,
pe-un bloc de marmură s-a aşezat.
Şi-atunci,din inima pietrii,
auzi un murmur ,
o rugă a Sfintei Fecioare,
să fie eliberată
Ea şi al Său Fiu
din haina rece, a pietrii- închisoare!
La început crezu că-i doar un vis,
dar când se repetă,
apoi, mereu,
realiză că lui îi era transmis.
Ciopli zi şi noapte,fără încetare,
vrăjit de pietatea chipului Fecioarei,
ce-i apărea în sfântul martiriu,
al coborârii de pe Cruce
a iubitului său Fiu!
Şi astfel, cuprins de acea stare
de beatitudine şi divinizație,
muncind ca un rob,
însă sub a divinității grație,
scoase la lumina zilei,
din al Carrarei "închisoare ",
acea durere mută a Sfintei Fecioare,
pentru al Său Fiu, coborât de pe cruce
şi Care, păcatele acestei lumi le va duce.
Era chipul iluminat de acel sacru nevăzut,
ce radia din forța plină de iubire,
de sacrificiu şi de pietate,
prin care el, un "cioplitor de vise",
îi arăta Omului calea spre Divinitate!
Era lacrima de iubire a Divinității,
căzută pe sufletul omului!
Era PIETÀ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu