Ștefan Popa: Poezii

    Întoarcere                      

De-atâtea ori am călcat pe cer,
Cu sfială, în căutarea unui mister
Prin crăpături de-albastru, pete-pete,
Pătrunde pe-ndelete, ca-n poveste.

În cerul cu-amintiri, nu-i astăzi și nu-i ieri
Căci orologiul universului, îndată se opri
Urmașii lui Icar, uitând de jocuri,
În drumul către cer țin strajă văzduhului.

Rămân aceleași toate și albastrul cerului,
Sub raza călăuză a visului omenirii
Și închizând în urmă potecile străine,
M-am dus, m-am dus în cer, la Tine.

Fericirea

Nu toți ajung să fie fericiți,

nu toți pot privi în oglindă.

Fiecare are gândul lui

la fericire,

care îl ajută să întrețină focul

zilei de azi,

care îl determină să găsească

motivul adevărat

al zilei de mâine,

balansând între două cărări

și storcând inima de lacrimi,

ar putea găsi

cioburi de fericire.

Piatra filozofală

Nu toți dețin piatra filozofală –

comoara înțelepciunii.

Fiecare are în ”zborul” lui

propria-i piatră,

care îl ajută să meargă pe Cale,

rătăcind adeseori în viață,

sprijinindu-se în cântec

și în tinerețea veșnică,

precum piatra.

. Vreau să zbor

Astăzi aș vrea să zbor
Sincer, numai cu mine
Să uit de tot ce nu a fost ușor
Și dacă se poate să zbor și mâine.

Nu este greu să zbori,
Nici să visezi la nori,
Câțiva pași să-i urmezi
Clipești din ochi și decolezi.

Mai întâi, întinzi mâinile
Apoi, închizi perfect ochii
Îți liniștești gândurile
Și fixezi un punct în ceruri.

Deschizi larg ochii minții
Te ridici pe vârful picioarelor
Te concentrezi puternic la ceruri
Apoi, spui tare: vreau să zbor!