Vasile Ionac: ***

E primăvara puntea putrezită

A zilelor în care mă iubeai?
Am traversat ispită cu ispită
Și am crezut în îngeri și în rai.

Și mugurii și toamna mea trezită
Vorbesc nevinovate despre-un nai,
Care-a cântat la nunta nesosită
Și-n cântul lui, mi-ar spune iarăși: hai...

E primăvara plină de catrene,
De zări care îndată se resorb;
Doar azi ți-aș spune, poate: nu te teme,
Căci îngerul ne știe, nu e orb.

De ce am căuta și-acuma scene
Când simt în umbră zborul greu de corb?