aș avea izvorul
în sufletul tău
și-aș curge-ncet,
pe-același drum,
prin valea unui rid,
până când,
cu roua mea,
ți-aș scălda amintirile,
să nu te mai doară.
De-aș fi o culoare,
mi-aș aduna din curcubeu
tot albastrul,
să mă ascund în privirea ta,
să-ți fiu mare și cer,
să mă cuprinzi,
în fiecare zi,
din nemărginirea
depărtării noastre.
Dar am ales
să fiu un cântec:
cel al păsării spin,
poate așa,
îmi vei auzi
tăcerea
din strigătul iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu