Ana Urma:***

    poezie                                      

clipele noastre
neștiute între ele
se scurg în clepsidre
nisipul
îndoit cu lumină

răsfiră egal
în cearcănul nopții
perle mici și sărate
alunec în somn
cum trenul pe șine

ploaia pe geam
mi-e sete
cer apă în vis
beau sunete șoapte
transparențe și vise

prelung ochii vii
mă resorb prăpăstii
de sticlă întoarse
oglindind perechea aripei
cerul în golul ferestrei

trepte urci înspre mine
înger trist plângi și taci
apoi ...zbori
întregindu-te respiri cu
o parte din sufletul meu