Atila Racz

nu ți-am scris

cuvintele de multe ori
sunt neputincioase
de multe ori
aș vrea

mai mult o îmbrățișare
ori să te atig măcar

atunci când te plouă
și cămașa
ți se lipește de sâni

când ți se lipește de pântec

când genunchii
ți se ivesc prin rochia neagră

îmi vine să-ți sărut umbra
ce se destramă
cum te îndepărtezi

îmi închipui

și te văd sprijinită de zid
așa ca firul de lumină
ce curge din lună
așa ca firul de iederă
ce urcă spre ziuă

te văd goală
și-mi este dor de tine
chiar când ne iubim

ca niciodată.