Lunga așteptare
frânturi din visele
mele de aureola lunii,
din cântul meu
plin de dor
voi compune
o serenadă,
să ne aline lunga
așteptare
până ce roua
ne va săruta
tâmplele
la amândouă.
Roua dimineții
Sub cupola noptii,
mi-am spălat
păcatul
iubirii la picioarele Tale,
simțind cum infinitul
mă cuprinde și
prin mâna Ta,
privirea-mi
se-nalță zidită-n
uimire. O lacrimă!
Agățată de-o geană
Îti surâdea pe furiș,
Tu, cu zâmbetu-Ți,
divin, pecetea iubirii,
Ai schimbat-o-n
roua dimineții.
Tu-mi ești farul
Căutând
drumul spre Tine,
m-am intors
smerit în mine
pășind cu grijă,
prin cea
mai profundă
ascultare
a sufletului meu,
doar la-nceput
de drum, era
lumina aprinsă,
am înțeles de îndată,
că Tu-mi ești farul
care-mi luminezi
drumul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu