Cornel Florin Cubleșan: Elegie cu clopot

            poezie          

Pe terasă
bate clopotul de umbră
și scaunele deșirate
deformate
se mișcă purtate de ecou-
încearcă
să-și mențină echilibrul.

S-,au pornit ștergatoarele de ferestre
de imagini -
cioburi de amintiri strălucind
se împrăștie pe ecran
topindu-se ca roua.

Peste frunze se revarsă
timpul
ca o ploaie nesfârșită.

Distanțele
s- au împotmolit s-au oprit
sub călcâi
unde
șarpele
nu s-a trezit încă.