mereu aş începe
seara îmi vin în memorie întâmplări fără seamăn
cu priviri zornăind ca arginţii
în urechi îmi sună foşnetul inimii
tropăitul Iovilor cutreierând cartiere.
Aşa începe cina de taină:
ucenicii au aşezat tacâmurile de argint
au umplut castroane de fulgere
în pahare atoatestăpînitor se răsfaţă orizontul.
Acum orice rugă umileşte asfinţituri
orice aureolă se-nclină.
Aşa începe cina de taină
dar poate undeva s-a şi pregătit o cruce
pe măsura palmelor mele.
Daniel CORBU
Nu sunt Iisus nici Napoleon nici măcar
Stig Dagerman
STAU SINGUR LA CINA DE TAINĂ
ŞI TOTUŞI CINEVA MĂ VA VINDE.
Daniel Corbu
(Portret în cerneală de Alex Ivanov)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu