versuri
O, Doamne, câtă frumusețeAi scurs pe chipul ei divin,
Tentante buze, să răsfețe
Orice poftire… din suspin.
Un trup ca șnurul ai pictat,
I-ai dat suplețea unei raze,
Și pieptul ei parcă sculptat
L-ai uns cu visuri din extaze.
Mi-e teamă fața să-i privesc,
Prefer să o admir virtual,
Și dacă o fi să o întâlnesc
Îi fur din șarmul spiritual.
Mă sperie frumusețea ei,
Nu pot să cred că-i realitate,
Și din noianul de femei
Mă duce gândul la păcate.
O port în gânduri zi și noapte,
Încerc să-mi dau iarăși povețe,
Dar mă întreb, discret, în șoapte,
De unde atâta frumusețe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu