Dorului de casă
În seara în care luna
Își scrie poemul
Pe sufletu-mi rătăcit.
Singur în noapte
Stau în calea
Dorului pentru casa părintească
În vreme ce metafora
Din poezia compusă de lună
Îmi mângâie tâmpla
Cu dragoste de mamă.
Sunt ecoul copilăriei
Din pendula timpului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu