Visele ni se mai plimba, încă,
prin Constelația iubirilor trecute,
unele ne trezesc regrete,
altele amintiri fugare,
pierdute în efemeritatea clipei.
Se reîntorc, de multe ori schimbate,
pe glia reavăna a renașterii tardive,
sămânța lor,degenerata și sterilă,
nu germineaza recolte de idei și fapte.
Doar nori apocaliptici se adună,
peste deluvii de mult anunțate,
iar visele rămase, aproape înecate
in propria maree,
sunt doar cu greu salvate.
Iar Țărmul Izbăvirii nu se mai zărește,
căci spiritul se zbate, încă,
între incertitudini și regrete,
cuprins doar de beția visărilor ratate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu