pătrate,lungi și subțiri,
picioare albastre, negre, tărcate și globi oculari.
zgomotele se agață de mâini.
cad vocale și consoane încâlcite fără repaus.
profilul unui schelet galben mă urmărește cu mâna întinsă.
o formă rubensiană înfundată pân' la gât în argilă
își rotește ochii mici într-o sticlire vicleană.
strada e o elice purtată de vânt.
printre contururi de case
tramvaiele curg grăbite de ceas.
albastru respiră simbolic odată cu mine
un aer viciat, de un fel de ceva neștiut.
din umbra unui nor silueta ta iese încăpățânată de a nu da nimic,
trecând prin verde, îndoind distanța ca un bumerang.
pe o temelie de hârtie cuvintele inventate pentru tine
nu mai pot fugi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu