În lumea asta tristă ce-adoarme la chindii,
care-și târăște ziua precum ar bate-o somnul,
realu-i ca visarea, iar pufu-n păpădii
se crede că-i aripă de îngeri lângă Domnul.
de aceea bat mătănii ideile de post,
ne vindecăm păcatul cu boli de sănătate,
și ruginim prin piețe cu rost sau fără rost
chemând la libertate prostimea din cetate.
Ne-ascultă numai seva fierbând în gineceu,
și vântul cu protestul ce dă în bâlbâială,
sau poate neuronii de lângă Dumnezeu
ori sângele cu pulsul bătând în nicovală.
Noi vrem o altă stea, cu-un azimut mai bun,
alt nor la pieptul lunii colier de sentimente,
o altă luminiță la acel sfârșit de drum
ce scapă-ntotdeauna unor priviri atente.
vrem zâmbete-nflorite, nu rânjet, bunăoară
să nu mai cadă plânsul potop din cer senin,
să ne fumăm ozonul trăgându-l din țigară,
nu tubul de-oxigen rămas orfan. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu