Ottilia Ardeleanu: matinal

dacă aș putea să înghit spațiul dintre noi
dumicat cu dumicat
în timp ce reflexia soarelui cumva
ar descâlci buruienile din viață
animalele se înmulțesc și
nu facem nimic pentru a opri mușcătura
în poem plouă strategic
stropii izbucniți din gura vreunui oropsit
cu existența pe banca din parc
nevopsită de sumedenie de ani
sar ca niște perle scăpate la bac
două mașini în fața mea s-au pupat
din necesitatea de iubire
abia m-am strecurat printre ele și
atunci gândul mi-a zburat salin la cum ar fi
să mă apropii așa de tare de torsul tău
să simt că nu am aer
ștergătoarele de gânduri rele abia mai fac față
șirul de oameni la volan este prea mare ca să
mă eschivez cumva de la acest drum foarte
matinal
și totuși dorul de a citi direct din privirea ta
ceea ce simt face oglindă
șoseaua
cotește oriunde pare că se înfundă în inima ta