Nelu Cazan: Strigăt

poezie

Astăzi...ni s-a schimbat viața...ca la teatru un costum,

Dumnezeu și-a întors fața..nu mai știm cei rău sau bun.

Am devenit cu toți râme,nu reacționăm deloc,

Printre noi,

lifte străine,ne-au pus viața la obroc.

Nu mai știm cei omenia,de unire,ce să zic

Ne lipsește bucuria,

soarta ni-s-a pus în plic.

Tristă și crudă constatare,trăim cu amăgiri și cu prostii

Nici nu mai știm azi dacă fiecare

Mai suntem printre morți sau printre vii.

Ne-au păcălit pe toți și implacabil,urmările se văd acum în noi

Ce spunem și ce credem nu-i valabil

Ne-au aruncat la groapa de gunoi.

Popor măreț,ai devenit anemic în secolul acesta blestemat,

Când totul în jurul tău este pandemic

Ridicăte și nu sta aplecat,

Din trupul țării se destramă iar,mai este încă roadă de furat

Și azi..mi-e teamă că strig în zadar :

POPOR ROMÂN,nu mai sta aplecat.