Mă trage ața-acolo
Și ajung să visez Câmpia plină de febră.
Mânji ridicându-se din potcoave
De mult timp ruginite,
Salcâmi lăstărind din cozi de topor
Și din pereți. Mâini mari de țăran, crăpate.
În ele, orele ca niște pui de găină,
Plăpânde. Altfel,
Aici în oraș se primenesc zebrele, de către niște inși
Zgomotoși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu