Ți-am spus eu că noaptea
o să ne ascundem
și-n singurătate o să ne dezbrăcăm
și-n singurătate o să ne dezbrăcăm
de aceea am pus patefonul aproape
sticlele cu absint
florile îmbibate-n cerneală
Mă gândeam eu că o să șterg
orice urmă de lumină din casă
mă gândeam eu că o să te
aștept chiar în prag
neliniștit privindu-te prin ferestruica
deschisă
îți cad hainele cu toamna
ți se topesc buzele
iar culoarea lor
culoarea devine purpurie
Mă gândeam eu că o să ajungi
în camera poetului
când noaptea tocmai inundă peretele
și nu se poate scrie decât
cu trupul
până când rămâne
doar aroma
gutuilor puse de tine pe noptieră
și suspinul fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu