nr:9-10(48) Mai 2021/ISSN 2667-5620.

 Cum să depășești limita, când limita ești  tu însuți (Gheorghe Grigurcu)

Revistă de Cultură, Artă și Literatură

( apare bilunar la Oradea/Romania)

Director/fondator:Teodor Dume

REDACȚIA:

Redactor-șef: Teodor Dume (Romania)

Redactor: Mioara Băluță (Romania)

Redactor On. : Veronica P. Lerner (Canada)

În acest număr:

Gheorghe Grigurcu, *Nichita Stănescu, *Ioan Alexandru, *Daniel Corbu, *Ionuț Caragea, *Nicolae Silade, *Teodor Dume, *Amalia Achard, *Aurelius Belei, *Mioara Băluță, *Daniel Luca, *Daniel Mariș, *Daniel Marian, *Florin Tănăsescu, *Ottilia Ardeleanu, *Eugen Pohonțu, *Marcel Vișa, Savu Popa, *Ramona Muler, *Atila Racz, *Camelia Boț, *Carmen Maria Mecu, *Nelu Cazan, *Rodica Ochiș, *Viorel Boldiș, *Paul Coculeanu, *Erika Keller Dragan, *Ștefan Popa, *Vasile Dan Marchiș, *Dumitru Ichim, *Melania Briciu Atanasiu, *Firoiu Cristina Maria, *Violetta Petre, *Ella Poenaru, Cadar Katalin, *Getuța G. Corbu, *Ion Lazăr da Coza(în memoriam), *Vasilisia Lazăr Grădinariu, *Alexia Bădescu, *Marian Vișescu, *Tudor Gheorghe Calotescu, *Petruța Niță, Nicolae Nistor, *Ana Urma, *Traian Abruda, *Alexia Ema, *Dani Anton, *Gabriel Stănciulescu, *Dorina Moritz, *Vlad Anghelescu, *Daniela Mancaș Balaiita, *Alexandru Berceanu, *Cristina David, *Ina Dumitrescu, *Corneliu Neagu, *Lăcrimioara Iva, *Nely Vieru, *Oana Frențescu, *Marin Rada, *Elena Constantinescu, *Maria Vasilescu, *Georgeta Rada, *Elena Cristescu, *Marian Florentin Ursu, *Vasile Ionac, *Dorina Neculce, *Lidia Popa, *Nicolae Pop, *Călin Oana Alexandra, *Ion Cristea Marilena, *Mariana Kiss *Teodor Morar, *Nela Boca, *Gabriela Dimitriu, *Nela Talabă, *Iulian Barbu, *George Sangoritya, *Stamate Constantin, *Gabriela Garlonta, *Lucian Domșa, *Dorina Neculce, *Ileana Vladusel, *Ionuț Zamfira, *Pica Maria N. Boștină, *Vasile Culidiuc, *Grigore Curcanu, *Reznic Cristian, etc...

Ordinea este aleatorie!

Vă mulțumesc tuturor pentru colaborare!. Textele pentru numărul din Iunie, rog să le postați în grupul Extemporal liric, cu mențiunea(lângă titlu) selecție revistă

Puteți accesa revista prin Google, scriind revistaextemporsalliric.blogspot.com

Teodor Dume, redactor-șef

Gheorghe Grigurcu: Poezii

 Final                                      

După ce-ai mușcat din fructul oprit
îl lași să-l ciugulească vrăbiile.

Peisaj                 

Locuri pretutindeni 

locuri pe trup pe mascote
pe suflet pe-arhive
pe gazon pe cornișe
pe ploaie pe limfă
pe macarale pe ziare
pe paie pe dragoste
pe convulsii pe căni
pe pîine pe indiferență
pe saxofoane pe mingi
pe elitre pe dealuri
locuri pretutindeni
locuri mereu
ascunzîndu-se unul de altul.

Cristina David: Mă iubeai

==========================
mă iubeai

deși eram invizibilă ca o bulă de aer
sentimentală
permisă pe pământ
prin nu știu ce joc al sorții
scăpată din lesa neantului
mă perindam fără direcție
într-o unică și mirată respirare

treceam cu sufletul crâmpoțit
ca o lună în pătrar
pe un cer încărcat de nori

tu mă zăreai
așa, mică și fragilă
de parcă nici nu aș fi fost
ca o lacrimă uscată de vânt

===========================

Alexandru Berceanu: Păsări în colivii

=========================
Pământul e o casă de păsări

în care zborul prinde suflete
și le ridică spre stele
în nopți tainice
când barca lumii a scăpat de vâltoare!
Pământul e o pasăre
ce ne sprijină zborul
când norii amestecă lacrima
în ochii mamelor
cu tăcerea din poală.

=========================

Mioara Băluță: ***

plânsul nu va izbăvi lumea de lacrimi.

cine poartă în el inima unei păsări
nu se va teme niciodată de șerpi.
îmi amintesc
firimiturile din pâinea aruncată. cine mai știe
de cine. cine și de ce. de ce și pentru când.
copilul care alerga cu lupii în lumina lunii.
eu freatică. eu în cele din urmă
acolo unde nu au ajuns niciodată razele.
cele mai adânci rădăcini deja îmi cunoșteau
umbra. străină mie până la sfârșit. nu-mi vorbi.
în absența somnului întunericul și-a scris
de mână vocea pe tavan
a veșnicie.

----------------------------------------------------

Daniela Mancaș Balaiita: Mai, de soare și culoare

            versuri          
Luna mai de farmec plină

Ochii-ți bucură-n grădină
Degradeuri de culori
Cad în valuri peste flori!

Și când soarele răsare
Mierla cântă pe răzoare.
Fluturi cu aripi de lumină
De crenguțe iar se anină!

Stoluri lungi de păsărele
Zboară haihui peste vâlcele.
Iar din vârful unui fag
Cântă cucul cu mult drag!

Mărul mândru înflorit
Râde-n soare fericit
Floarea-i albă și frumoasă
Pentru el, i-a lui mireasă!

Și-un sticlete violet
Ce din fire-i mai poet
Aiurit și îndrăgostit
Se visează...logodit!

Mai, de soare și culoare
Tu ești ca o sărbătoare
Și ca-n fiecare an
"Ningi" cu flori mari de castan!

Petruța Niță: Glamour

b                                                 

în sensul acelor de ceasornic

nepăsători cu bucuriile
notificau doar disperările cheltuite excesiv
în afara esenţei lor.
rătăceau spre poarta raiului
având cheile nepotrivite,
iar intrarea condiţionată
de arierate din anii tinereții;
erau chiriaşii evacuaţi din domicilii perfide
trăiau absent într-o viaţă de glamour
frânturi din alte iubiri pasagere,
totuşi mai aveau nevoie doar de un suspin
ultimul, de dragoste,
chiar dacă nici măcar
nu şi-l puteau permite.
(două singurătăți absurde...)
protagoniști într-o poveste de dragoste
târzie

                                                    

Ștefan Popa: Poezii

Clipa de speranță                                                 
Nu cer averi și nici comori
Căci toate-s de prisos în astă lume
Privesc adesea-n sus la ceruri
Milă cer și-o clipă de iertare.

Nu cer nimic din ce nu am avut,
Doar un strop de lumină aș vrea
Nimic nu-i veșnic pe acest pământ,
Doar amintirile și faptele rămân.

Nu cer laude și nici glorie
Așa cum nici floarea nu cere nimic
Deși ea înflorește și emană frumusețe
Atâta vreau: o clipă de speranță.

Dorul de casă

Când îți este dor de casă
Te poartă gândul călător
Privești cu lacrimi pe fereastră
Îți este practic dor de Cer.

Privești la cer, adeseori
Și uiți de tine și de dor
Inima plânge cu lacrimi,
Cu gândul la Mântuitor.

Nu te întrista, știi bine
Așa cum credem în iubire
Cerul cu sfinții sunt în tine
Și toți nădăjduim la mântuire.

Nimeni nu poate explica
Acest dor nebun de Cer
Nici viața și chiar nici moartea,
Nu poate dezlega acest mister.

Zburăm încântați spre casă
Pe-un gând sincer și frumos
Pornim voioși cu credință
Pe cale, împreună cu Hristos.

                                                                            

Camelia Boț: Iubirea mireană

  poezie                                    

Sunt iubiri din care
aduni emoțiile
și le-mpletești
în brâul cerului,
botezând fiecare clipă
de lumină ce aprinde
un întreg univers...
Sunt iubiri din care
împletești brâul-lui-Dumnezeu
și-n care așezi iubirea
mai aproape de cer...
Sunt iubiri din care
aduni floarea cununii
pentru a fi lumina veșnică
ce alungă întunericul
din căușul vieții...
Sunt iubiri pentru care
mori de câte ori respiri a iubire...

Nely Vieru: Aripi de pământ

         versuri                              

Am să te țin nebun în strâns de mână
cu toată seva izvorâtă din pământ.
De-ar fi să zbor de gleznă îmi atârnă
o inimă însângerată de cuvânt.

De-ar fi să zbor tu să mă ții o veșnicie
sub cerul care plânge a pustiu.
De-ar fi doar ramul amintire vie
buchet de păpădii în palmă am să-ți fiu.

De-ar fi să zbor sub cerul nopții
aș face Lunii tainic legământ,
când voi zbura prin cadrul porții
c-o aripă tot voi atinge de pământ .

Tu să mă ții atunci în strâns de mână,
de-ar fi să zbor cu ultimul cuvânt,
căci pene o să-mi crească din țărână
să pot zbura cu aripi de pământ .

(Album: Aripi de pământ)

Ina Dumitrecu: Vine o zi...

                                                   
Vine o zi când tăcerea dispare

Și muzica sufletului se aude duioasă,
Când ploile curg pe o altă cărare
Și cărțile râd așezate pe masă.

Vine o zi când tristețea adoarme
Și zâmbetul pur se trezește în ochi,
Când florile satură frumosul de foame
Și pașii renasc cărările vechi.

Vine o zi când durerea apune
Și mâinile iar se-mpreună cu drag
Vine o zi când se-ntâmpl-o minune
Și iubirea atinge al cerului prag

                                                     

Vlad Anghelescu: Poem

   poem, poem, poem, poem,  

De fapt, noi scriem același poem
În speranța
De a-l termina cu bine.
De fapt, spiritul ne îndeamnă
Pas cu pas
Să nu-l renegăm
Amândoi
Să ne contopim asemănările
Adică să devenim
Post-sacru, dincolo de ce știm,
Alt Element

Mai spiritual
Dar niciodată
Nu va fi reînviere
Ar suna
Ca o recădere, primitivă,
Dintr-un arbore
O developare a Timpului "cum vrem"
O evocare a trupului
Un compromis cu Moartea.
Credem în Spiritul
Pe care de la naștere
Ni l-am creat!

Credem în devenire

Post-sacru

Dincolo de Poem!

========================

Atila Racz: Crăiasa

Ți-am spus eu că noaptea

o să ne ascundem
și-n singurătate o să ne dezbrăcăm

de aceea am pus patefonul aproape
sticlele cu absint
florile îmbibate-n cerneală

Mă gândeam eu că o să șterg
orice urmă de lumină din casă

mă gândeam eu că o să te
aștept chiar în prag
neliniștit privindu-te prin ferestruica
deschisă

îți cad hainele cu toamna
ți se topesc buzele
iar culoarea lor
culoarea devine purpurie

Mă gândeam eu că o să ajungi
în camera poetului
când noaptea tocmai inundă peretele

și nu se poate scrie decât
cu trupul
până când rămâne
doar aroma
gutuilor puse de tine pe noptieră

și suspinul fericirii.

                                                        

Corneliu Neagu: Sfârșit de Mai

La poalele desișului din față

măceșii care-abia au înflorit
sub adieri fecunde se răsfață
cu florile plutind spre asfințit.

Surprinsă de plăcuta adiere,
și crengile făcute evantai,
pădurea cântă odă de-nviere
apusului de la sfârșit de mai.

 
Copacii-adună ultimele raze,
cu ramurile-ntinse către cer,
din frunze cad mirifice topaze
pe tufele cuprinse de mister.

Sfârșitul zilei parcă te îmbată
cu liniștea adâncă ce coboară
din soarele rămas numai o pată
pe marginile boltei ca de ceară.

Te strâng înfrigurată lângă mine,
cu trupul să te apăr de năluci,
iar tu obrajii-n palme mi-i apuci
și mă săruți adânc printre suspine.

Rodica Ochiș: Parfumul tău

========================
Parfumul tău de chitru și mușcată

Mă-nvăluie în tresărirea serii,
Când stelele și luna laolaltă
Lasă sclipiri prin umbrele-ncăperii.

Prin voaluri de tăceri pătrunde vântul,
Simt mângâierea ta din depărtare
Și șoaptele de dor sărută gândul,
Să înflorească-n floarea de visare.

Și peste tot se-aprind scântei din stele,
Să ardă flăcările pe altare,
Îmi prind în păr petale de lalele
Să pot să-ți fiu eternă sărbătoare.

Tu mă aștepți cu brațele deschise,
Când zorii își revarsă lăcrimarea,
Că ard mușcatele de dor aprinse...
În stropii de parfum ți-aud chemarea

Venită dinspre zarea ta albastră,
Să-mi parfumeze zilele târzii,
Când flutură perdeaua în fereastră,
Căci dorurile mele numai tu le știi.

Nelu Cazan: Lacrima mea, lacrima ta

Lacrima mea,lacrima ta
S-au aşeza pe-un colţ de stea
Şi stând aşa îngândurate
Privind în jur la celelalte,
S-au întrebat aşa,într-o doară
Ele când oare or să moară ?
Că îşi doreau aşa de mult
Să nu mai fie pe Pământ
Lacrimi amare şi sărate.
Atunci..stelele celelalte
La fel de trist îngândurate
Uimite de ce au auzit
În plâns atunci au izbucnit.
Şi acum nu mai erau doar două
Pământul era plin de rouă
Din ochii stelelor din cer
Umpluse acuma cu mister
Câmpii şi dealuri,munţi şi văi
De parcă ar fi plâns ochii mei.
Lacrima mea,lacrima ta
S-au ştes atunci cu un colţ de stea
Şi s-au jurat să nu mai cadă
Oamenii să nu le mai vadă
Cum strălucesc şi scot văpăi
În ochii mei şi în ochii tăi
În ochii noştri ai tuturor
Şi amândouă au spus în cor :
Eu am să mor
Eu am să mor...

-----------------------------------------

poezie

Giorgian Ionuț Zamfira: Și smuls din brațul legii

     versuri                                                                                                                        

Când viața-mi se sfârșește și gongu-n minte-mi sună
Umbrela vieții mele se va 'nălța în zbor
Iertarea și păcatul mă vor chema din urmă,
Căci gliei și iubirii eu am rămas dator.

Și smuls din brațul legii, mă voi lega de turmă,
Fiind deopotrivă în viață -călător.
Credeam că firul verde nu e lovit de gurmă
Și că oglinda sfântă se trage din izvor.

Atâția ani și clipe se risipesc în șoapte,
Povestea de iubire devine un ecou...
Iar ochii mei albaștri se sting în miez de noapte,
Sub ochii celor care m-au ajutat din nou.

Mi-e crucea mai ușoară știind că toți zețarii
Pun suflet în iubire la fel și în cuvânt...
Când viața-mi se sfârșește, se vor topi ghețarii
Iar florile iubirii vor cade la pamant.

Dani Anton:***

                                                                                                                                                                           
[...] Astăzi, când mă întorceam din obișnuita promenadă pe care mă obligasem să o fac în fiecare dimineață, am avut clar: las totul baltă și dispar.
Așadar, în loc să cotesc pe strada Oslo, colț cu Amsterdam, ca să ajung acasă, am continuat în linie dreaptă până la gară. Aici m-am așezat pe o bancă și timp de câteva ceasuri am privit ploaia care cădea în abundența și trecătorii prin ea. Într-un final, am luat trenul cu destinația Madrid, la acea oră, aproape gol. Înainte de prânz cine ar fi umblat brambura, când toți erau ocupați să nu trăiască, prinși între pereții de beton al corporațiilor, în cafenele și centre universitare, mall-uri, fiecare crezând ca sunt folositori mecanismului acesta care ne îngurgitează rapid?
În zgâlțâiala plăcută a roților aproape ațipisem fără niciun gând, niciun plan încotro să apuc, unde să îmi pun capul pe perna în noaptea asta, nici dacă voi avea ceva de îmbucat. Prinsă între două tărâmuri nu am apucat să îmi dau seama că trenul intrase în gara centrală și că puținii călători coborâseră iar alții urcau.
În stradă, ploaia cedase locul unor timide raze de soare, caldarâmul mirosea a bitum încins și o lumină orbitoare mi-a spart în mii de particule scenariile din spatele pleoapele întredeschise pe unde mă preumblasem.
“ -Ești o secătură, faci umbră pământului de pomană, cât crezi că mai poți trăi în felul acesta? Nu te uiți la tine, nu vezi cum te privesc cei din jur? Ești o ciudată și dacă te acceptăm printre noi este doar pentru că nu ne lasă sufletul să ne descotorosim de tine.”
Oare, aceste gânduri îmi aparțin, s-a întâmplat în realitate această scenă, sunt eu cea care a rămas neclintită la durere? Mă împiedic în stânci de cuvinte, mă poticnesc în încercări nereușite să-mi rostesc apărarea; confuză, prind a umbla, mă amestec printre mulțimea pestriță.
“ Voi avea tot timpul din lume să cuget la importanța cuvintelor și a oamenilor care au fost în viața mea până acum, mă simt eliberată, sigur voi trăi și libertatea”, mi-am zis căutându-mă în fiecare chip întâlnit.

                                                                                                                                                                           

Ileana Vladusel: Doar viața...

---------------------------------------------------

Toate gândurile s-au transformat în gropi,
mi se împiedică inima în ele. Claustrofobi,
ochii mei caută lumina prin labirintul timpului, încercând
să ajungă la clipa aceea...știi când...
Greu paharul din care beau,
și amar...
Iluzia zâmbetului tău
Încearcă să-mi liniștească tâmplele de zbucium. Mereu
am impresia că mă strigi
de la fereastra universului și plângi...
Ce liniște s-a făcut dintr-o dată
În templul în care stai desenată
Și ce gânduri îmi bântuie noaptea!
Credeam că sunt alegeri, dar a fost doar viața...

Gabriel Stănciulescu: Un inel și un sărut

       poezie        

desprinde-te teamă de chipul ei

trist

de frica ce-o poartă

deși eu exist

eu azi am să scriu cu gândul la tine

încep să pălesc... fără noi...

și ziua ce vine

fără brațe întinse... și seri înstelate

să ducem iubito un vis mai departe;

eu cred cu sfințenie

cu tu ești a mea

că sunt hărăzite două inimi sadea

sădite adânc în același destin

în fiece clipă și cugetul viu;

dar câte dorinți mai ascundem...

în frici

aproape de tine... și acolo și aici

ne pierdem în gânduri

ce-s aspre poveri

și temeri că noi risipiți între vreri

vom uita să iubim;

să răspundem firesc

clipei divine

moștenire înzeită în rit creștinesc

un inel și-un sărut... și apoi

da... te iubesc.