Atila Racz: Nu știm

    poezie    

când închidem ochii
nimeni n-o să ne vadă

nimeni

nu vorbesc despre moarte
nu

când închidem ochii
nu vedem

nici lumina prinsă
pe ziduri
nici oamenii
ce trec

aplecați tot mai aplecați
în gândul lor

nu facem prea multe
în viața asta

nu știm prea multe

nu de multe ori
suntem fericiți
că ne atinge dimineața
cu aripa ei încă
purtând leagănul nopții

încă nu știm
dacă am iubit vreodată
dacă merităm
să fim împăcați.