MONOLOGUL ÎNGERULUI CĂZUT ÎN VISARE
întrebă uşor retoric îngerul cel căzut
atât de adînc în visare
atât de căzut că visele îi ieşeau
prin vedere prin coaste prin omoplaţi.
Domnule, îmi zise îngerul,
idealul nu-ţi fie mireasma deşartelor glorii
trecătoare ca apa prin cada de baie
a frumoasei madone
sau ca fidelitatea neofiţilor.
Poezia ce e ?
zise iar îngerul cel căzut în visare
perfect conştient că fiind aşa transparent
s-ar putea
sfărîma de primul fir de
lumină
sau preface-ntr-o licărire ca florile de hiacint.
Poezia ce e ?
Poate ruga poate fîntîna din tine albastră cu patru izvoare
POATE ARIPA ASTA STRĂVEZIE URCÎND
ÎN ÎNALT
POATE DRUMUL CU VISE PAVAT
SPRE CELĂLALT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu