Atat de plapanda mana ta cum ploaia mangaind mormintele
pare-un amestec de doua lumi cum muzica
atat de inocenta incat nu cuteaza a apuca nimic
interpretandu-si propria ezitare cum
o lalea care pe nesimtite-n vaza se-apropie de viitor.
atat de inocenta incat nu cuteaza a apuca nimic
interpretandu-si propria ezitare cum
o lalea care pe nesimtite-n vaza se-apropie de viitor.
Două decenii
din viata mea
au pierit
in raul
Amarului
Targ
aidoma unor catei
inecati de o mana haina
(dar nu exista oare
o mila-a necrutarii
un
Bine al raului?)
aidoma unor catei
care n-au deschis macar ochii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu