Un farseor.
Un actor talentat (mai demult regizor de vieți).
Trag linie, mă îndepărtez de redute,
escaladez munții din cocoloașe de hârtie,
adorm în inima copacului.
Eu și omul de mâine.
Iod pe rănile cusute cu catgut.
Vindecarea pornește din interior,
dar uită să se oprească în straturile superficiale ale pielii
subțiate de prea multele evadări.
Vindecarea trece granițele,
se oprește în ziduri,
iar zidurile se năruie.
De sub ele țâșnește șarpele casei,
mușcă din cărămizi,
se lungește ca într-un joc Tetris.
Șarpele casei rămas fără casă.
Eu războinicul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu