Alexandru Andi Pripon: Cea din urmă ploaie

     versuri 

Privim tăcuți la cea din urmă ploaie
Care inundă primul vis de zbor,
Lăsându-l devină, prin noroaie,
Un accesoriu nefolositor.

Speranțe se topesc sub reci șiroaie,
Trecutul s-a topit în viitor,
Privim tăcuți la cea din urmă ploaie,
Cu cea dintâi senzație de dor.

Cuvintele seci mânjesc întreaga foaie,
Ca un adagiu neconvingător
Se scurg idei în plăsmuiri greoaie,
Iar noi, într-un demers înșelător,
Privim tăcuți la cea din urmă ploaie.