știu că e mai bine să nu privesc înapoi
e vreme prea multă și o ceață deasă între anotimpuri
o pădure întreagă de străini cu valize în mână un adevărat
domino cu piese care nu se mai leagă
azi noapte m-am întors la tine ai fost pentru o clipă
aripa ruptă a visului meu
lumea a rămas în urmă în limbaje de neînțeles
în adevărul unei povești care nu se mai repetă
totul s-a destrămat acum îngropat în propria umbră
viața e un metrou în care nu se deschid ușile
sirena care anunță intrarea în tura de noapte
o pădure întreagă de străini cu valize în mână un adevărat
domino cu piese care nu se mai leagă
azi noapte m-am întors la tine ai fost pentru o clipă
aripa ruptă a visului meu
lumea a rămas în urmă în limbaje de neînțeles
în adevărul unei povești care nu se mai repetă
totul s-a destrămat acum îngropat în propria umbră
viața e un metrou în care nu se deschid ușile
sirena care anunță intrarea în tura de noapte
am înțeles că singurul adevăr este amintirea
care supraviețuiește oricărei singurătăți
===================================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu