Adesea mă oprisem
Cu zâmbetul pe buze.
Ieri, in noapte,
Vântul mortificat roşea-n zori
Sub al vietii soclu.
Întristătoare, se-nălţa luându-şi zborul
În al meu vis de jale.
Soarta... mâhnită şi pustie vieţuieste,
Chiar tu, aşa-i femeie?!
Rămâi pulbere uşoară
Bucurată de-un fluture ce zboară,
Din amor in amor purtat pe alei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu