Paulin Octavian: Rime prin ploaia de seară

       poezie                                  

Aștept să mai apară soarele,
cu toate că ziua aproape s-a dus,
după ploaia ce a răcorit trotuarele,
am început să mă simt în plus;
n-am nici câini de plimbat, nici copii,
nici bilet la concert sau metrou,
doar o vârstă cu melancolii
la care greu mai începi ceva nou...

Optimismul mi-a plecat în vacanță,
demult cred că-și dorea un concediu
și prin ploaia revenită cu aroganță,
de unul singur mai caut un remediu
la disperarea aceasta sublimă
cu care mă mai amăgesc că se poate
clădi un destin pe o rimă
și-o ploaie-n amurg, peste toate...