(urmare)
După ce am vorbit despre metafoe plasticizante ,azi vorbim de Metafore revelatorii
Sunt destinate să scoată la iveală ceva ascuns chiar despre faptele pe care le vizează prin relevarea chiar a unui mister.Ciobanul din Miorița numește moartea '' a lumii mireasă''iar moartea ''o nuntă''....''am avut nuntași/brazi și păltinași/preoți munții marii/ păsări lăutari/păsărele mii,/ și stele făclii''.Avalanșa de metafore constituiesc o întreagă natură. Natura întreagă devine biserică.Așa că putem spune că metaforele au caracter revelatoriu deoarece anulează înțelesul obișnuit substituite într-o nouă viziune.
Față de cele plasticizante metaforele revelatorii rezultă din modul specific uman de a exista,din existența, existenței , în orizontul misterului și al relevării.Geneza metaforei coincide cu geneza omului.
Metaforă plasticizantă: despre jocul valurilor la țărmul mării: În joc cu piatra câte-un val/ și-arată solzii de pe pântec
Metaforă revelatoare: misterul somnului tălmăcit într-o viziune: În somn sângele meu ca un val / Se trage din mine/ înapoi la părinți.
Oare metafora este anterioară istoriei? Aristotel spune că omul e animalul politic,noi putem spune că omul este animalul metaforizat.
În perioada decandent-barocă s-a întâmplat ca din motive estetice obiectul să fie supus unei tabuizări. Poeți ca Gongora,,Mallarme,etc
..L-azur triomphe,et je l'etends qui chante /Dans les cloches . Mon îme,il se fait voix pour plus...Azurul este descompus aici în imagini ,cum steaua este descompusă prin analiză spectrală într-un întreg curcubeu. Mallarme se credea înstare să descompună obiectul și să-l refacă metaforic . nu este totuși o trăire adevărată a misterului ci un mister artificial de retortă. La noi la români găsim tabuizare de-o clipă la cimilituri:"" Într-un vârf de paiu /Mănăstire de craiu'' '(Păinjenul)
Sunt destinate să scoată la iveală ceva ascuns chiar despre faptele pe care le vizează prin relevarea chiar a unui mister.Ciobanul din Miorița numește moartea '' a lumii mireasă''iar moartea ''o nuntă''....''am avut nuntași/brazi și păltinași/preoți munții marii/ păsări lăutari/păsărele mii,/ și stele făclii''.Avalanșa de metafore constituiesc o întreagă natură. Natura întreagă devine biserică.Așa că putem spune că metaforele au caracter revelatoriu deoarece anulează înțelesul obișnuit substituite într-o nouă viziune.
Față de cele plasticizante metaforele revelatorii rezultă din modul specific uman de a exista,din existența, existenței , în orizontul misterului și al relevării.Geneza metaforei coincide cu geneza omului.
Metaforă plasticizantă: despre jocul valurilor la țărmul mării: În joc cu piatra câte-un val/ și-arată solzii de pe pântec
Metaforă revelatoare: misterul somnului tălmăcit într-o viziune: În somn sângele meu ca un val / Se trage din mine/ înapoi la părinți.
Oare metafora este anterioară istoriei? Aristotel spune că omul e animalul politic,noi putem spune că omul este animalul metaforizat.
În perioada decandent-barocă s-a întâmplat ca din motive estetice obiectul să fie supus unei tabuizări. Poeți ca Gongora,,Mallarme,etc
..L-azur triomphe,et je l'etends qui chante /Dans les cloches . Mon îme,il se fait voix pour plus...Azurul este descompus aici în imagini ,cum steaua este descompusă prin analiză spectrală într-un întreg curcubeu. Mallarme se credea înstare să descompună obiectul și să-l refacă metaforic . nu este totuși o trăire adevărată a misterului ci un mister artificial de retortă. La noi la români găsim tabuizare de-o clipă la cimilituri:"" Într-un vârf de paiu /Mănăstire de craiu'' '(Păinjenul)
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu