Aurelius Belei: Versuri

Adiere de gând

La cosit de gânduri
trec îngerii,
suave și
line valuri
spre asfințit,
prin toate șoaptele,
iubirile dar
și prin toate
neputințele și
neîndrăznelile noastre
înlăcrimate,
către noi,
către Lumină,
către
Acum și Aici.

Pas în doi

În fața mea
apusul se
pregătește să-mi
zâmbească săgalnic
a ispitire de sens,
în fața ta
răsăritul îți
îmbrățișează
cu sete umerii
ascunzându-mi-te
fără motiv
în soare.

 Cu dor din dor

Negreșit
dintre toate dorurile
al tău mă înflorește
cel mai adânc
cu Lumină neîncepută
de stele și pururi
nemaivăzută
de toate celelalte doruri
încărunțite de atâtea
amintiri și
vise neobosite.