Lizeta Prața: M-am născut cu dreptul la nefericire

=====================================

Mi-e sufletul cenușiu,
eu m-am născut cu dreptul la nefericire,
cu dreptul de a muri puțin câte puțin,
într-o lume de neînțeles pentru mine...
Ce mai aștepți, Doamne,
de la un suflet zdrelit,
condamnat la penitență,
într-un corp de granit,
cu aripile strânse,
într-un ungher prăfuit
de toate grijile și fricile,
ce l-au umbrit?
Și ție, celui ce pretinzi că m-ai iubit,
nu îți aduc nicio învinuire,
că m-ai lăsat în urmă și te-ai dus
spre fericire...
Ne naștem prin și pentru durere
sau doar eu m-am născut așa.
Aș vrea să nu mă mai doară nici măcar gândul.
Aș vrea să pot pleca .

(vol:"Suflet desculț, printre cuvinte")