Nicolae Petrescu Redi: Poezii

RĂSTIGNIREA                  ARTISTUL                          GENIUL         

Gloata prin neguri                                     La balul alb al nopții,,                  Țes, Doamne,                      
strigă „Baraba”,                                        un greier focos,                             beteala fulgerului,
                                                                ca o sămânță de nimb,                   cu
viforul șuieră,                                            Îmi  jănuie talpa,                          mantia unui rege
viforul bate                                                șopindu-mi:                                  ciudat.
cuie de-arginți...
                                                                                                                     Sceptrul lui mută zări,
Grele,                                                                                                            sceptrul lui
grele mai sunt, Tată,                                  Nu fi îngrijorat,                            schimbă lumi,
piroanele astea,                                         dansatorule,                                   dar...
geme Iisus...                                              că pot sfârși strivit                          e un baston prea mic
Ca lutul din ei                                          sub pasul tău apăsat                       ca să-i fie reasem
și cerul din Mine
sunt grele, Tată!
      Nicolae Petrescu Redi   - poezii