==========================
Tăcerile pitite-n frunze-ngălbenite plângUn vânt s-a rătăcit de-un ceas prin crâng
Vioara toamnei se aude în surdină
Miresmele de mere valsează în grădină.
Se zbat iar neguri către apus
Un greiere de frigul serii e răpus
Ploaia și-aruncă săgețile de plumb
Prin lanurile dese de porumb.
Coboară luna printre crengile de nuc
Și vrăbii zgribulite adorm într-un uluc
Doi fluturi mătăsoși cu aripi sidefii
Visează ocru în căușul frunzelor din vii.
=============================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu