Paul Rătundeanu Ferghete: România, veșnicia în care Dumnezeu, în drag și fainoșag ne-am născut români

                                                                            
Mă gândesc la grozăvia de a nu uita pe români
și istoria lor, în folos și rostul lor,
un sfânt lucru, cântare a cântărilor,
cu măsură și maistru,nu puțin lucru,
cu artă și- n schimb,
cu tot ce cinaș se poartă,
în vogă și la modă, nu-i vorbă, fără modru,
mândru,
că-i România, în dar din dar,
cu talanții îmulțiți,în har perspectiv și creativ,
paleiativ și creeativ, în schimb,
România de mâine,
România de pace și pâine,
România muncii și limbii române, că unde iubire e,
Dumnezeu e și România e limba, graiul limbii române, Dumnezeu e:
pace și pàine trasă-n mâine trasă,
Dumnezeu, în eternitea dragostei materne: lumina, luminii, corola minunii și România al limbii române, România verde-albastru din mâine, veșnicia de care s-a zis și făcut,
în veșnicia, în care noi românii păcii ne-am născut, în România,
Dacia-Dacia Felix,
în cumințenia pământului Zamolxis,
matematica Pitagora, pe Altarul soarelui,
imensă tablă de șah al pământului,
cu iz de primăvara Eminescu,
România, de neam și țară,colț de rai ce-l am,
din iarba limbii române,
de pace și pâine-
liturghie, în holda de spice.