Doina Moritz: Când tu mi-ai spus

================================

Când tu mi-ai spus că mă iubești, s-a scuturat mirarea...
Mie-mi părea că-mi aparții de la-nceput de lume,
Ne-am căutat... și ne-am găsit?... Ce tristă-i întrebarea!
Căci au rămas din tot ce-a fost, regretele postume.

Când mi-ai spus c-am fost aleasa, a înflorit mălinul...
Mie-mi părea ceva firesc, am alergat spre tine,
Dar n-am știut că-n loc de vin, mi-ai dat să sorb pelinul,
Prin câmpul macilor aprinși de doruri și suspine.

Când mi-ai spus floare-albastră și m-ai numit "Nu -mă -uita",
Prin veșnicie m-am pierdut, cu aripile-ntinse,
Am primenit un câmp de vise, pudrat cu praf de stea...
M-ai tot purtat, cu voia ta, spre porțile închise.

Când mi-ai spus c-o să culegi, curcubeie pentru mine,
Credeam că-i o poveste scrisă pentru totdeauna,
Împleteam din începuturi albastre punți spre tine,
Dar tu ai amestecat adevărul cu minciuna.

Când mi-ai spus că-ți sunt o doină, precum alta n-a mai fost,
Am cerut timpului timp, să opresc clipele toate...
Doar iluzii încropite în cuvinte făr' de rost...
Te întreb: Ce joc a fost, de m-ai rătăcit în noapte

             versuri