Floarea Dutulescu: Noi doi, inseparabil Univers

========================

De m-aș putea înlănțui cu taina ta,
În treceri fastuoase spre extaz divin,
Inima tristă nu mi-ar mai lăcrima,
Căci prea te simt prin sufletu-mi sublim.

De te-aș putea cuprinde strâns în brațe,
Aș crede că un înger am atins,
Vrea cu lumină, cerul să ne-mbrace,
La orizonturi, lotuși s-au aprins.

Tu îmi ești unic și irepetabil,
Zefir înmiresmat, dor născut din dor,
Noi doi, un univers inseparabil,
Două comete iubind ucigător.

Ce anotimp frumos e fericirea,
Adieri de vânt prin frunze de lumină,
Doar gustând-o și-ating dumnezeirea,
Cerul cu stele pentru noi suspină. 

Înălțând rugi ca boabele de rouă,
Razele de lună setea-și ostoiesc,
Prind eterul cu mâinile-amândouă,
Cu tine simt cum galaxia cuceresc.

===========================