Giorgian Ionuț Zamfira: Se clatină iubirea

versuri

Se clatină iubirea din spatele poveștii
Și luna-ntemnițată se stinge-n ochiul dur,
Sub valurile mării se războiesc și peștii
Iar apele-s murdare de-atâta ură-n jur.

Pe trupul celui fraged apar dureri ascunse
Și rănile din suflet prind glas ca niciodat'
E-o lume de războaie și chipurile-s unse,
Cu lacrimile sfinte căzute pe-nserat'.

Sunt adormiți călăii ce au luptat cu moartea
Și au promis luminii că vor deschide uși,
Acești barbari ai lumii au protejat dreptatea
Însă de-o vreme bună în spațiu parcă-s duși.

Se clatină iubirea în ochii celor care

Au șters de praf icoana și au sădit un pom.
Încă există astăzi un semn de întrebare:
-Ce-nseamnă suferința. De ce e omul - om?

Pe străzi privim cu toții cum se ciocnesc boierii,

Trăim cu frica - fricii că mâine-i rândul nost'.
Dar nu există moarte sub hainele durerii,
Exista paradisul și-o viață fără cost!

Se clatină iubirea din spatele luminii,
Rămânem pe vecie noi oamenii și spinii.