Munteanu Gina Nicoleta: N-am înțeles...

Din ochii tai n-am înțeles prea mult
Când mă priveai cu așteptări de rouă.
Mi-ai pus în palmă doar cuvinte, două,
"Eu plec" și am rămas cu sufletu-n tumult.

N-am înțeles nici buzele-ți de gheață
Ce mă scrutau atunci cu ton acuzator
Când rece mă îndepărtai, inchizitor
Și te-nchideai ca într-o fortăreață.

Din sufletu-ți străin n-am înțeles decât
Că se-ascundea tiptil, tiptil de mine.
N-aveam cum să-nțeleg c-o să termine
Să-mi stea alături oricum, numaidecât.

N-am înțeles că zâmbetu-ti mințea

Ades când mă-îmbrăcai cu vorbe goale.
Gânduri greoaie îți dădeau târcoale
În timp ce vremea noastră asfințea.

Din clipe ce-au format o veșnicie
S-au înnodat frânturi de amintire.
Răpus-ai leac și chiar smintire
Călcând atât pe noi cât pe statornicie...