Vasile Ionac: Picurare

=================

Nu e lampă la ferești,
Nici feștili la amintire;
Suflete, chiar, o zărești?
Dacă da, să-mi dai de știre.

..
Urmele sunt de păcat,
Vrerile-s din ploi de vară;
O fi fost când am visat?
Sau doar aburii de seară?...

Plouă des prin amănunt
Și pe frunza grea, târzie;
Oare cum să-i spun că sunt
Chiriaș în colivie?

În ținutul meu de zis
Bat ciocanele de brumă;
Suflete, mi-e interzis
S-o-ntâlnesc într-o furtună?

N-are pază la pârleaz,
Dar nici vreme pentru mine;
Calul împușcat nu-i breaz
Și e frig până-n stamine.

Suflete, să-i spui că sunt
Și-aș dori ca să mă vreie
În tăceri numai avânt,
Ca iubire și femeie.

====================