Vlad Anghelescu: Dăinuire

===============

Mă gândeam
la anatomiile
fără grație
ale spiritelor
arborate firav
deșirate
între viață-moarte...
ca la o iubire
posibilă
absurdă
dar
nu avem voința
încrederii
supranaturale
în abandonare, jertfă...
Totul
pare
un suspin în cădere
ancorat
într-o
dăinuire
aproape
pe vârful muntelui...

unde ar putea înflori
piatra florii de colț,
toate personificările.

====================

=========