Ionuț Caragea: "În cer tăcerea sapă morminte"

   poezie                           

pe obrazul pământului
un zâmbet de piatră
pace ție!
roua urăște să fie
apă stătută
bea-o toată!
umbra îmi lipăie
ultima lacrimă
nu sunt singur!
pasăre, sub aripa ta
se odihnesc munții
cinste ție!
pe buze coboară un nor
îndrăgostit de bătăile inimii
și plânge, și plânge!
sub frunziș
iarba își spune
rugăciunea de seară
n-am cuvinte!
timpul nu aude
decât vocea secundelor sale
memento vivere!

soarele adoarme
ca un copil în brațele nopții
somn ușor!
la fereastra inimii
sângele stă la pândă
unde-s stelele?
dorul înflorește în ochiul
galben al lunii
lună plină!
gândurile, zăpezi nesfârșite
peste iubirile de-altădată
noapte albă!
moartea ciugulește de zor
toate visele noastre
o, moarte!
Dumnezeu este pretutindeni
dar unde e de fapt Dumnezeu?
mai caută-n inimă!
în cer tăcerea sapă morminte
pentru nenăscute cuvinte
pace vouă!