Ce dor mi-ai ascuns în floarea de cais?
Că azi la pârguire când și-a deschis aroma,
M-a zăpacit, m-a-npins într-un abis,
M-a divizat și nu îmi mai știu forma!
Ce dragoste ai pus în glasul tău?
Că mi-ai făcut simțirea să vibreze
Și-ncătușarea-n care-am stat mereu
A disparut...uitând să mai conteze.
Ce liniște ai pus în calde mângâieri
Ce-n vis m-alintă-n fiecare noapte?
Și câte zile pline cu tainice tăceri
Mai ai să-mi dai?... și câte alte șoapte?
Numele tău e și al meu , iubire,
Mereu zâmbetul tău îmi va fi rai,
Iar floarea de cais las-o în piept la tine
Și dă-mi-o înflorită și roz, în luna mai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu