Ionuț Caragea: Doar iubirea

în nesfârșitul pustiu
caravana secundelor s-a oprit
în fața ei: o ciudată cetate
cu ziduri înalte
pline de cuvinte
cu flori și verdeață pe metereze
cu râsete de copii
și muzică în surdină
cu o poartă mare de lemn
ferecată cu lacăte

caravana secundelor s-a oprit
timpul însuși a descălecat
niciodată nu mai văzuse
o poartă închisă
peste tot pe unde mersese
avusese liberă trecere

- deschide-te, poartă! porunci timpul
nicio mișcare
- deschide-te, poartă! repetă el
iar cetatea, din străfunduri, răspunse:
- doar iubirea!
- dar iubirea sunt eu! replică timpul...
- nu, nu, iubirea e departe și se va întoarce!
- departe? cât de departe?
- chiar acum zidește o nouă cetate!