din lungul șir
de clipe,
un anotimp,
prin lume neumblat,
au lucrurile gust
de mere coapte
de parcă-au năvălit
livezile în sat,
E ultimul ecou
din lunga lor povară
de sunete venite
din neant,
e un văzduh
prin care cântă naiul
și roua cade, lacrimi,
în ochii celuilalt,
de sunete venite
din neant,
e un văzduh
prin care cântă naiul
și roua cade, lacrimi,
în ochii celuilalt,
E-un anotimp
de piatră,
fără dispreț și ură,
poate numai dorința
de-a fi mereu iubit,
un răsărit de soare
la inceput de lume,
în fiecare clipă,
cu ochii tăi rostit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu