Stelian Platon: Nu mă gândeam

versuri

Nu mă gândeam să-ți spun că iară ninge
Stând la o fereastră unde te-așteptam,
Vedeam doar umbra ce nu-ți pot atinge
Și o speranță pe care o striveam.

Și nici nu apucasem cred a-ți spune
Că nimeni nu făcuse încă pârtii,
Că ochii-mi erau plini numai de tine
Și că te strigam subtil, ca să nu știi.

În mine s-a închis apoi o poartă,
Chiar și geamul am închis să nu mai văd,
Dar mi se arăta ca pe o hartă
Cum gândul greu năvălea ca un prăpăd.

De-atunci o negură ne tot ascunde
Și-ai rămas fragedă adulterină,
Eu rătăcit în amintiri profunde
Și azi îți spun micuța balerină.

M-ascund mai mult, spunând nu mai vreau nimic,
Doar dansu-acela cu un ritm ce doare,
Legenda noastră e-un spectacol antic
Intrat în grija vremii curgătoare

. Din vol. „CLAUSTROFOB SUB CERUL LIBER”, edit Cervantes 2021