Cristina Ștefan: Impresie de iarnă

Trec prin case cu garduri înalte

Pe străzi cătrănite de ger
Nu-i nimeni și vântul împarte
Pustiu de pământ și de cer.

Orașul e-n somn. Hibernează
În singuratic bârlog
Și orice mișcare stagnează
În imensul de alb epilog

Un final epopeic pătrunde
Prin ziduri, prin ramuri, prin sânge,
Când timpul fixează în unde
Momente. Fixează și frânge.

Reverberează în ecou pierdut,
În liniște, uitare sunt
Un punct final în azimut,
Un suspendat pendul mărunt.

(Din volumul: Cristina Ștefan / Orașul, Ateneul scriitorilor, Bacău, 2017)