Itoafă Adrian George: Scheciuri

 Scheci de imunizare                   

Sun.
-Răspunde dracu' cineva?
-Spuneți! Ce probleme aveți?
-Am doamnă, probleme cu capul, cu ochii, ficatul...
-Să trimit o ambulanță?
-Mai bine poliția.
-De ce?
-Am săvârșit o infracțiune. Am atac de panică, am ucis speranța și nu-i mai simt pulsul.
-Așteptați o clipă.
-O clipă e mult, mi s-a aprins inima, arde atât de tare că, sunt nevoit să o escaladez.
-Domnule, mai bine anunț spitalul de boli psihice.
-Faceți ceva, dar luați odată o decizie că nu mai pot, internați-mă în spitalul cu toate bolile, și
luați speranțele viitoare într-un laborator de încercare.
-Alo! Domnule, mai sunteți pe fir?
-Care fir, de plăcere? Am sunat greșit, îmi păreți cunoscută, aveți vocea înfundată a
videochatistei de aseară.
- Aveți perfectă dreptate. Lucrez în toate schimburile, sunt unde ai nevoie. Tu, mă suni să
anunți că ai probleme, poate că și eu, centralista, centurista, am nevoi personale, ce ar fi să te
ignor. Ai să mă suni și nu voi răspunde, voi rămâne carantinată, izolată în sufletul tău.
Apropo, te-ai vaccinat?
-Încă nu
-Vine fata să te imunizeze, așteaptă-mă la fix, pe fix.
-Sunt asimptomatic, nu am nevoie de vaccin.
-E obligatoriu, altfel îți închid apelul
-Alo!
Alo! Și te-ai dus dulce minune, nu ai scăpat nici tu de furia covidului. Și eu cu cine vorbesc,
cine îmi ține de urât astă seară?

Scheci: Meniu literar                              

Am deschis un fel de restaurant cu meniu romănesc. Am pus pe masă meniurile așteptând
clienții. Bucătarii sunt de mare clasă michelin. Ca chefi bucătari ii am pe cei mai buni.
Apare-un mușteriu, un curios ce iese, iar intră, și iar iese, nehotărât el este.
Scap foaia din mană pe masa care-i lună.
Lătrăm cu toți la lună, hai noapte bună!
-Băi, stați așa!
-Of, băile-s închise!
-Ce băi, Mișule? Mă doare-n cot de ele!
-Spuneam așa că mi-a venit...
-Ce, ți-a venit gagica?
-La treabă toți, m-ați zăpăcit!
Revine mușteriul.
Deschide ușa speriat și zice:
-Aveți cumva și prețuri?
-Prețuri la ce?
-Prețuri vizibile la meniu, adică, plătesc cât scrie! Nimic mai mult.
-Desigur, poftiți. Îl așez pe scaun, lângă masa lună, curată bec. Ce, becul e curat?
-Ce bec, domnule?
-Vorbeam și eu așa , peiorativ, ca restul!Restul, vă rog!
-Ce rest, domnule?
-Un rest ce-mi stă în cale!
-Aveți vă rog răbdare.
-Aveți ceva mâncare?
-Adică, ce?
-Adică ceva hrană, ceva recent gătit în astă seară!
-Îmi pare rău, la noi serviți din clasici.
-Sper să miroasă bine?
-Vă las să conspectați meniul. Îmi faceți doar un semn și vin.
-Păi, vin atunci să fie!
-Spuneam că vin să iau comanda. Noi nu servim alcool.
-Dar, ce serviți, că mirosiți a vodcă
-Nu-i treaba dumitale, m-am îmbătat ca prostu'!
-Bine, bine! Da, ce te-nfurii?
-Sunt ne...
-Ești nesatisfăcut de soață?
-Ei da, acum îmi intri-n casă? Am vrut să spun, nemulțumit. Il zdruncină de creștet.
-Nu vă permit! Vreau să vorbesc cu șeful!
-Chefi, veniți puțin?
-Și se prezintă chefii, toți chefii bucătari.
-Ce-i cu șarada asta?
-Sunt chefii bucătari.
-Și șeful ăl mai mare, unde-i?
-Aici, toți suntem chefi, cumetre.
-Cu ce-am greșit doamne?
Deschide meniul și rămăne uimit.
Meniul îi cuprinde pe:
Mihai Eminescu
Nichita Stănescu
Alexandru Macedonscki
Lucian Blaga
Emil Cioran
Petre Tuțea
Mircea Eliade
Nicolae Labiș
Eugeniu Ionescu
Marin Sorescu
Ion Luca Caragiale,
etc și restul.
-Ce pot alege?
-Ce vrei, dar, hai alege!
-Îl vreau pe Labiș, pe Labiș l-aș alege.
-Cu ce să începem, cu Vioară neagră-ntre oglinzi, Albatrosul ucis ori Moartea căprioarei?
Dacă tot ați sacrificat căprioara, atunci aduceți prada.
-Așteaptă vine prada, cartea m-ați derutat.
-Hai domnule, vorba lungă-i sărăcia omului.
Așează cartea bucuros.
-Să nu mă plictisesc, până gătiți, citesc. Sper să nu dureze mult. Mi-e foame, vreau mâncare.
-Pardon? Ce nu înțelegi? Domnule aici servim cult
-Pardon? Ce nu înțelegi? Domnule aici servim cultură.
-Adu-mi cultură de ce aveți.
-Eu v-am servit.
-Cu carte?
-E tot ce avem.
-Cum, friptura unde este?
-În măna ta.
Vin chefii cu satâre.
-Ce-ai spus, ce nu-ți convine?
Înfulecă degrabă din copertă.
-E bună, bună cartea!
-Băi, nu așa!
-Dar cum, vai, mă scuzați!
Se prinde de tacâmuri.
-Bai, nu tăia, deschide și citește!
-Am înțeles, dă-mi restul!
-Ce rest mai vrei?
-Vreau tot meniul, mi s-a deschis apetitul.
-Vai, Doamne, ce minune!
Ușa se deschide și multă lume intră.
-Poftiți, luați loc!
PS: "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?
Brațele nervoase, arme de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!", fragment din poezia: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
scrisă de Mihai Eminescu.

Neînsuflețită chemare           

Oase pretutindeni, nimic nu se poate împlini fără așezarea osemintelor pe articulațiile
duhurilor apoi mulajul este o interpretare. Dacă ar fi după mine nu aș mai creea oameni. Aș
permite imaginației să elibereze câte un necunoscut, apoi ajuns cunoscut împlinit de forme.
Un pătrat cu alte două subdimensionate și cercuri mobile prinse de prelungiri
dreptunghiulare, culegând flori, o rotiță prinsă de altă rotiță să vadă fluturii, și-apoi fluturii
să îl vadă pe necunoscut, devenind iar cunoscut, învățându-l să zboare cu rigle metalice,
prinse egal în metri liniari într-o ecuație perfectă. Tot nu ar reuși cu propriile puteri săse
înalțe, și-ar imagina cum eu cunoscut i-aș deveni necunoscut prin distanțare. Ar depinde de
mine, un curios creator, satisfăcut de toată neputința obiectului. După masă îl remodelez pe
necunoscut, se va șerpui în adâncul oaselor, formând iarăși trup care umblă prin gând, din
necunoscut îi devin cunoscut până la urmă. E ușor să fii până nu ești altă stare, din însuflețit
să ajungi neînsuflețită chemare.